Pe vremea aceea locuiam la bloc, parter, vedere in strada si aproape de o piata (i se spune Piata Noua). Vis-a-vis de aceasta piata existau cateva cladiri care apartineau statului. In acele cladiri isi desfasurau activitatea cateva institutii insa cum aceste institutii nu aveau nevoie de toate spatiile puse la dispozitie au zis sa faca un ban cinsit si sa inchirieze ilegal acele spatii libere. Ei bine ca sa nu o lungesc prea mult si va plictisesc va spun ca unul dintre acele spatii a fost inchiriat de un nene ce adusese cateva calculatoare la mana a doua. Da, prima sala de calculatoare din oras despre care am eu cunostiinta. Toate calculatoarele erau vestitele HC-uri cu exceptia unui calculator cu ecran color unde ora de joc costa triplu fata de cea pentru HC-uri. Amintirile sunt vagi, aveam doar 8 ani (1993) insa tin minte ca atunci cand vreun copil mai rasfatat (viitori baieti de bani-gata) inchiria “calculatorul color”(asa cum il botezasem) eram toti claie peste gramada pe el, nu cred ca mai respira cineva cand incepea jocul, pe numele sau: DOOM. Mi-am petrecut mult timp din copilarie prin zona respectivei sali de calculatoare. Cum prindeam un ban de la parinti ori rude ma duceam glont la sala.
Am fost asa de entuziasmat atunci cand fratele mai mare a unui bun prieten m-a lasat sa ma joc 5 minute din timpul lui pe “calculatorul color” incat nici nu cred ca am fost atent la ce trebuia sa fac, apasam pe click-ul de la mouse in nestire. Am fost extrem de fericit pentru faptul ca am reusit sa ma joc pe “calculatorul color” incat cateva zile am vorbit numai despre asta. Vecinii, rudele dar mai ales parintii au fost terorizati de povestea mea. Banuiesc ca si atunci aveam un debit de cuvinte destul de mare si poate de aceea nu mai vroia nimeni sa ma asculte.
A fost o senzatie unica ce va ramane in amintirea mea pentru totdeauna.
Acesta a fost primul meu contact cu minunatul calculator. O sa incerc sa scriu saptamanal o mica povestire despre aventuriile mele insa pana data viitoare as dori sa stiu cand ati avut primul contact cu un calculator?
Related Articles
Share
Despre autor
(5) Readers Comments
Leave a Reply
Cum resetezi imprimanta Canon MP250
sal nu merge asa cum ai dat indicatiile dupa ce astept cateva secunde
Cristian
Articolul tau mi-a invesilit dimineata
.
Da, primul contact cu “noua tehnologie” l-am avut cu un HC90 (cel din poza ta este modelul 2000 cu floppy mic – extrem de avansat fata de modelele precedente, care lucrau cu casete sau dischete floppy mari). Imi amintesc si acum cate ore am pierdut cu Harrier, Dizzy si altele, dar din pacate nu le mai stiu numele
Mai tari decat HC-urile mi s-au parut masinutele, alea cu fise, Street Fighter (cel mai tare joc de bataie, ever!), Crash si multe altele. Ai spus tu ca ti-ai cheltuit toti banii pe care ii aveai pentru a te juca la sala respectiva….eu ajunsesm sa-i fur lu’ taica-meo banii de argint de la colectie ca sa bag la masinute
)
Dragos Bunea
@Cristian – Street Fighter l-am descoperit ulterior, doamne ce-mi mai placea jocul ala.
bburghelea
Primul, chiar primul contact a fost tot cu un HC (dar nu mai tin minte modelul, în orice caz încarca jocurile de pe caseta – cînd avea chef) cu televizorul alb-negru al parintilor mei pe post de monitor, în vara lui ’89 – dar a fost suficient sa ma infectez (si acum îmi amintesc jocul pe care l-am jucat cred trei zile non-stop – Dynamite Dan)
Apoi urmatorul a fost un Commodore 64 – ultima generatie care s-a construit (februarie 1992), cu floppy de 5 toli, monitor color (Philips – mai merge si acum), mouse (!!!), interfata grafica (GEOS) (!!!), imprimanta a/n cu ace si multe, multe, multe jocuri si o colectie întreaga de reviste de specialitate (aduse toate din Germania). Cred ca de la el mi se trage pasiunea pentru DTP – cu el am lucrat primele brosuri.
Dragos Bunea
@bburhelea – si cand ma gandesc ca eu aveam doar 4 ani in vara lui ’89
)
bburghelea
Erau alte vremuri: posibilitatile hardware erau limitate (Commodore-ul a avut acelasi procesor timp de aproape 20 de ani), asa incit programatorii erau fortati sa-si puna mintea la contributie cum sa scoata mai multa performanta (un cuvint acum uitat – optimizarea software-ului), iar creatorii de programe (mai ales de jocuri) trebuiau sa-si foloseasca imaginatia si creativitatea.
Pe de alta parte, nu este exclus sa ne reintoarcem la acel mod de gindire: citeam de curind ca sintem aproape de limitele tehnologice absolute ale electronicii – nu putem construi procesoare electronice mai rapide de 5 GHz, iar cele cuantice inca nu pot fi puse in productie. De asemenea, harddisk-urile nu pot cuprinde mai multe date, fiindca nu mai este loc (fizic) pe ele. Deci, in cca. 2 ani va trebui sa ne descurcam cu ceea ce avem ca hardware – nu ne mai putem baza pe faptul ca Intel (sau AMD, din partea mea) va scoate un procesor mai rapid.
In orice caz, va fi interesant.